Uleiurile esențiale sunt atât de esențiale încât unul dintre ele se găsește în 90% dintre toate formulele de parfum?

Uleiurile esențiale sunt esențiale în cosmetica naturală :-)

Nu în sensul în care cele 2 uleiuri Omega 3 și Omega 6 sunt esențiale și că lipsa lor ne afectează sănătatea (și, pe deasupra, nu sunt sintetizabile de către organism, ci numai obtenabile din alimentație). Și nici în sensul care le justifică numele, acela că sunt expresia distilată a unor doze înalt-concentrate de substanțe active specifice plantei din care provin.

Ci sunt esențiale căci, fără ele, produsele de îngrijire naturale, practic, nu ar avea vreodată vreun parfum perceptibil!

Și nu mai vorbim despre faptul că parfumeria naturală ar fi imposibilă. O dată, căci ar fi lipsită de materia primă. Și, încă o dată, întrucât parfumeria însăși nu ar fi avut șansa să se dezvolte. Pentru că până să ajungem la artificiile ingredientelor de sinteză la care apelează brand-urile mainstream ale zilelor noastre, această artă a pornit tot de la ape florale și uleiuri esențiale obținute grație umilului dar genialului alambic!

Întocmai tehnologia care separă, în mod tradițional românesc, apa de alcoolul parfumat al prunelor, pentru obținerea țuicii, distinge, spre exemplu, elixirul uleiului esențial de lavandă de mai puțin concentrata apă de lavandă. Procesele studiate la ora de fizică ale evaporării și condensării plus un ingenios și amuzant dispozitiv metalic ne aduc în mod similar și o serie întreagă de alte uleiuri florale sau extrase din partea verde, ierboasă, a plantelor – trandafiri, flori de portocal, mentă, tea tree, eucalipt.

Uleiurile esențiale de citrice provin din coaja acestor fructe și sunt extrase printr-un proces mecanic de presare similar celui prin care se obține uleiul de măsline.

La MioBio, uleiurile își găsesc cea mai concentrată expresie în gama de uleiuri esențiale Sabio și în bețișoarele parfumate naturale MAROMA Encens d'Auroville ale căror vârfuri sunt acoperite cu pudră din lemn de santal fixată cu rășină naturală și impregnate apoi cu parfumurile atent calibrate realizate din amestecuri de uleiuri esențiale 100% naturale.

Bestseller-uri sunt, se poate bănui, cu ușurință, lavanda și varietățile citrice – lămâie, bergamotă, grapefruit, lime, mandarine, portocală dulce, tangerine.

Fiind vorba, însă, despre specii cu vaste și variate proprietăți benefice, acestea și-au câștigat dreptul la propriile materiale pe blog-ul Miobio și, astfel, astăzi ne vom apleca atenția asupra câtorva dintre cele mai exotice și mai fascinante uleiuri esențiale din câte există.

Ambra face trimitere, ca nume (amber, în engleză) și ca origini, către miraculosul chihlimbar. În China străveche, în timpul ritualurilor, se ardea atât de prețioasa rășină pentru a o face să emane un parfum îmbătător și complex. O aromă similară de musk se obține și din ambergris – o secreție a intestinului cașalotului. Din motive evidente de protejare a patrimoniului natural, astăzi ambra naturală este extrasă din labdanum – rășina a două plante mediteraneene – și potențată, ca intensitate și expresivitate olfactivă, de adaosul de vanilie și cuișoare.

Santalul este un arbore asiatic extrem de prețios. Atunci când, la aproximativ 30 ani, își atinge maximul potențialului economic, acesta este, literalmente, scos din rădăcini și prelucrat, în integralitatea sa, pentru extragerea uleiului esențial de santal și/sau pentru mobilă de mare finețe și valoare. Pe lângă caracteristicile de rezistență și noblețe dată de aspect, mobila din lemn de santal păstrează pentru zeci și zeci de ani parfumul inconfundabil al speciei sale.

În parfumerie, nuanțele de căldură, finețe, catifelare, onctuozitate îl fac extrem de iubit în sine și, pentru arhitecții rețetelor de parfum, important pentru capacitatea de a fixa și evidenția alte arome, iasomia și tuberoza prin excelență. Iată că lemnul asociat cu zeii hinduși Shiva și Lakshmi își găsește cu ușurință adepți printre oameni.

Vetiver, ingredient-cheie în 90% (!!!) dintre parfumuri, își descoperă cele mai profunde valențe aromatice în timp, precum vinul și, din rândul uleiurilor esențiale, precum santalul și patchouli.

Totodată, experții pot distinge între substratul floral al culturilor din insulele Haiti și Réunion și cel mai brut, ușor afumat, al vetiver-ului de Java. Balsamic, dulce-lemonos, vetiver-ul își găsește uz comercial în Statele Unite și Europa, pentru marii parfumieri și, ca plantă tradițională în Japonia și, mai ales, India. Aici, pe timpul verilor toride, uscate, mănunchiuri de iarbă de vetiver sunt folosite pentru aromatizarea apei de băut.

După cum prea bine știm, uleiurile esențiale pure se pot folosi ca parfum ambiental cu ajutorul difuzoarelor special concepute.

Acestea există în varianta electrică sau, cea boemă, funcționând cu ajutorul evaporării determinate de căldura unei lumânări. Din moment ce unele uleiuri sunt inflamabile, sistemele care încălzesc uleiul esențial sunt considerate a constitui un risc ne-necesar. Această a doua variantă este de evitat cu atât mai mult cu cât căldura declanșează reacții chimice care pot modifica proprietățile uleiului esențial.

Dacă dorim să stăm departe de opțiunea electrică, putem să ne întoarcem către cea mai simplă metodă de difuzare dintre toate: picurarea unei cantități infime de ulei (și 3 picături pot fi suficiente, 10 fiind considerat nivelul maxim recomandabil) într-un bol cu apă călduță (la o temperatură care nu depășește aproximativ temperatura corporală, de 37 grade Celsius, din aceleași motive cu cele explicate mai sus).

Mai departe, chiar dacă se crede că prima mențiune scrisă a acestora pare să vină din secolul XII, din partea medicului, farmacistului și chimistului andaluz Ibn al-Baitar, până astăzi nu există dovezi științifice credibile ca să le justifice folosirea medicală (cu atât mai puțin pentru tratarea maladiilor). Și nici nu este nevoie.

Căci așa, simplu aromoterapeutice, uleiurile esențiale sunt extraordinare!

Folosirea lor merită, totuși, atenția cuvenită unui preparat puternic, care, utilizat inadecvat, poate avea efecte dramatice:
- Uleiul esențial este un produs care NU se folosește ca atare pe piele, ci numai diluat într-un ulei/unt vegetal sau apă, sau ca ingredient în diferite preparate cosmetice sau aromoterapeutice, căci uleiul esențial provoacă dermatită de contact sau chiar arde pielea.

- Pentru utilizarea cutanată, diluat în ulei (de avocado, cocos, jojoba, măsline), se realizează, mai întâi, un test prin aplicarea amestecului pe o zonă limitată din pliul cotului, și se observă eventuala reacție pentru minimum 24 ore înainte de aplicarea dorită.

- Este preferabil ca acesta să nu fie utilizat de către persoanele hipertensive, de către femeile însărcinate sau care alăptează.

- Dozajul uzual în preparatele cosmetice este unul foarte mic, de 0,5-2%.

- A se păstra bine închis și a nu se lăsa la îndemâna copiilor.

- A nu se înghiți. Dacă se ingerează, din greșeală, se clătește bine gura cu lapte, după care se bea un pahar mare cu lapte și se solicită imediat ajutor medical de specialitate.

- A nu se introduce în ochi sau membrane mucoase. Dacă pătrunde în ochi sau într-o membrană mucoasă, se clătește bine locul cu o cantitate suficientă de lapte și se solicită ajutorul unui cadru medical de specialitate.

- Dacă după aplicarea pe piele a unui produs care conține ulei esențial apar iritații/mâncărimi/disconfort, se va aplica imediat un ulei vegetal în zona respectivă, pentru a dilua concentrația de ulei esențial.

- Utilizat excesiv sau impropriu, așadar cu impact cronic sau acut, uleiul esențial poate deveni hepatotoxic. Expunerea de această natură este cu atât mai periculoasă pentru bebeluși și copii.

Puteți descoperi

toate uleiurile esențiale - AICI

și

toate aromatizatoarele de interior, inclusiv bețișoarele parfumate - AICI