Elfii din Laponia au stabilit o colonie la MioBio?

MioBio pare să sufere, și anul acesta, sub dulcea povară a unei adevărate invazii de elfi. De ce? Pur și simplu pentru că am ales să nu învățăm nimic din experiența de anul trecut. Cum am fi putut să o facem, din moment ce mititeii cu botoșei, mănuși, fular și căciulă roșii au însuflețit magazin și cadouri cu atâta delicatețe și veselie?!

Micii elfi, care cu drag par să întregească echipa MioBio în luna decembrie, sunt meșteșugiți cu imaginație și grijă într-un atelier din Finlanda. Mai precis în Kuhmo – un orășel din regiunea Kainuu, faimoasă pentru cele 600 de lacuri și pădurile sale populate de urși, lupi sau reni – cam la jumătatea distanței dintre capitala țării, Helsinki, și reședința Moșului, Rovaniemi, în Laponia.

Aici, artizanii Uwe și Mervi au creat un ,,sat al elfilor''. Aici locuiesc cu propria familie, aici primesc cu căldură musafiri interesați de procesul realizării manuale a unui spiriduș din lemn (într-adevăr, cu o rezervare prealabilă, manufactura Silas Tonttukylä este vizitabilă) și tot aici gândesc noi personaje ale poveștii cu elfi. Repertoriul complet cuprinde zeci, poate peste o sută de mici suflete pline de voioșie, fiecare cu propria personalitate și propriile pasiuni.

Iar unii dintre ei au ales să facă o călătorie până la București. Sunt, poate, printre cei mai aventuroși dintre spiriduși. Dar dacă este să privim către mitologia lor prodigioasă, spiritul de explorator, curiozitatea sau chiar curajul nu sunt calități care să surprindă, când vine vorba despre elfi.

Vechile texte norse par să constituie prima atestare a conceptului de elf. Se presupune, astăzi, că, de fapt, elfii – care de-a lungul secolelor au putut fi atât supranatural de frumoși, intuitivi și punându-și capacitățile magice în slujba binelui, cât și, dimpotrivă, capricioși și cu o influență nefastă – au pătruns în etosul nordic și, apoi, germanic, ca o formă hibridă păgân-creștină a conceptului religios de înger.

O poveste interesantă care se leagă de această origine este legenda care explică apariția elfilor în concepția lor islandeză (inclusiv contemporană) de huldufólk – "hidden people" – mici spirite care locuiesc în pietre și formațiuni geologice dintre cele mai diverse. Istoria spune că Eva, primind vizita lui Dumnezeu, a fost rușinată de faptul că copiii săi erau murdari și neîngrijiți și, drept soluție, i-a ascuns și s-a comportat ca și când aceștia nu ar fi existat. Dumnezeu, drept consecință la comportamentul mamei, a transformat copiii în ființe ascunse, invizibile pentru propria mamă și pentru oameni, în general.

Nu știm dacă Eva și Dumnezeu chiar au hotărât să pedepsească în acest fel niște copii nevinovați, însă știm că Islanda este, astăzi, tărâmul cu cea mai puternică legătură cu această formă incipientă, folclorică, a ideii de elf. Un mare procent din populația insulei este încă deschisă în legătură cu existența reală a spiridușilor, iar zonele care sunt legate în mod tradițional de legende cu elfi și presupuse a fi ținuturi în care aceștia locuiesc sunt protejate prin lege, ca situri ale patrimoniului cultural. Este vorba despre un respect de ordin spiritual, să îl numim, dar și de ordin practic. Există numeroase articole din presă care vorbesc despre proiecte de infrastructură (din decadele trecute, care precedă apariția legii – în 2012) care traversau astfel de teritorii și care au fost stopate de numeroase ghinioane și, apoi, inclusiv de refuzul membrilor echipelor de a forța finalizarea autostrăzii, spre exemplu, în fața aparentei evidențe a tulburării traiului ancestral al micilor ființe.

Îndepărtându-ne de forma originară a spiridușului, ajungem să dăm peste două noi tipuri de elf. Elful drept personaj al culturii, dar și al culturii pop, la Shakespeare (cel mai notabil, în "Visul unei nopți de vară"), respectiv în opera lui J.R.R. Tolkien.

Elful din cel de-al doilea tip, nu atât cultural cât aparținând sferei definite drept "Christmas economics", după cum este numită de către etnografi, este elful care este cel mai probabil să ne treacă prin cap nouă, iubitorilor de spiriduși ai anului 2021. Elful-ajutor-al-lui-Moș-Crăciun are un loc de muncă pe perioadă nedeterminată la atelierul de jucării al acestuia, este talentat, harnic și adorabil.

Cu o carieră solidă, deși fără șanse reale de promovare, elful-meșteșugar a fost conceput în anii 1800 – începutul anilor 1900 în imaginarul american influențat de capitalism și dezvoltarea industriei.

Este, totodată, un elf pe care îl apreciem în egală măsură cu ceilalți. Deși, trebuie să spunem adevărul, preferații noștri sunt elfii finlandezi, cu vieți pline și frumoase. Cu o inimă mare, familiști și foarte haioși, aceștia schiază, patinează, cântă și citesc, ba chiar, unii dintre ei, sunt marinari pricepuți.

Vom afla, poate, mai multe, odată ce trupa condusă de micul Aarni din vitrinele MioBio va trimite o scrisoare de invitație către confrații rămași în Kuhmo. Da, poate la anul vom afla mai mult despre viața și despre prietenii lor – îngeri și oameni de zapadă :)