Cel mai probabil, uleiul tău facial cu zmeură sau luminița serii excelează și în avocado?

Avocado. Simpla menționare a fructului magic și seducător a fost suficientă pentru a atrage atenția, nu-i așa?

Ei bine, el, avocado-ul, este în industria cosmeticelor extrem de discret dar în egală măsură de valoros precum în bucătărie & nutriție.

Dacă în capacitatea sa de guacamole și avocado toast atinge numere amețitoare de hashtag-uri și fotografii pe Instagram, în formule de fonduri de ten (fără glumă – a se vedea fondul de ten hidratant Annemarie Börlind), spre exemplu, uleiul de avocado are o prezență aparent secundară dar, în fapt, esențială.

Același tip de rol de leading man fantomatic îi aparține fără drept de apel și în prețioase combinații de uleiuri faciale – Madara Superseed și Mossa Vitamin Cocktail sunt denumirile producțiilor :), balsamuri pentru îngrijire a buzelor sau corporală (Dr. Bronner), săpunuri (Trio Verde) sau uleiuri pentru masaj (Trio Verde).
Chiar și în... să o numim... autobiografia pe care o constituie untul de avocado (Sabio), Persea Gratissima nu epatează prin aspect sau aromă. Își face, însă, cu infinită grație și eficiență treaba de hiper-nutrient ultra-emolient!

Căci – pentru piele și păr – conținutul său de grăsimi saturate, vitaminele A, C, D și E, potasiu, magneziu și, foarte rar și prețios, lecitină, este unul fără egal sau comparație în lumea vegetală.

Untul de avocado – delicat și cremos (precum și fructul însuși) – este soi de panaceu, adecvat, ba chiar recomandat tuturor tipurilor de piele, aplicabil deopotrivă pe corp și pe ten, în egală măsură bebelușilor și adulților.

În rețeta balsamului organic fără parfum Dr. Bronner Baby Mild acesta se recomandă a fi folosit inclusiv drept cremă pentru ochi sau cicatrizant (și catalizator al procesului de vindecare în cazul tatuajelor, spre exemplu).

Dacă pare că ne lăsăm purtați de val în aplaudarea virtuților avocado-ului, o cercetare mai amănunțită dovedește că nu este vorba despre altceva decât despre recunoașterea fidelă a realității.

În Mexic, zona aparentă a originilor sale, fructul pare să facă parte din dieta localnicilor – preistorici sau mai recenți – de vreo 10.000 de ani încoace. Milenii mai târziu, întreaga civilizație vestică – și, mai nou, țări exotice avocado-ului precum Japonia sau China – sunt complet subjugate de nevoia de a-l pune pe pâine, a-l felia în salată și, MAI ALES, a-l prepara în sos. Acestă cerere prodigioasă asociată cu exigențele în creștere, polenizare și rod ale speciei, cu defrișările și irigațiile pe care cultivarea sa în cantitățile necesare le cere și cu faptul că, în Mexic, cartelurile de droguri taxează fermierii de avocado, fac ca acesta să constituie o reală resursă prețioasă. Într-atât încât există ani în care exportul de avocado al celui mai sudic stat nord-american ajunge să valoreze mai mult decât cel de petrol extras din Golful Mexicului.

Să ne gândim, așadar, data viitoare când ne bucurăm de capacitățile de stimulare a producerii de colagen a uleiului de avocado. Să ne gândim la mexicanul de rând care nu își mai permite să cumpere avocado și a modificat rețeta de guacamole. Este, acum, pe bază de dovlecel. Să ne gândim la Pirkka Parhaat Avokadohunaja – uluitoarea miere de avocado finlandeză! Și la întreaga istorie și fascinație din spatele acestui erou prea puțin recunoscut al cosmeticii naturale.